U cani a lapa e a bicicletta di: Corrado Floridia
Mentri ca’ bicicletta ieva furriannu
mi succiriu la storia ca
vi staiu cuntannu.
M’arricugghieva de patti da frazioni di Pisanu
c’era ‘n
cani accucciatu o latu oppostu a me manu,
unu di ddi
cani bastaddi , comu li chiamanu ora
quannu nun
si capisci a razza e su abbiati fora.
Arruvatu
ammeri a fini di n’acchianata
iddu si susiu di cussa e pattiu p’allanzata
iu subutu
pinsai ci votu a testa o sceccu e mi pigghiu la calata
ndo
frattempu agghicau na lapa a folli e macari astutata
ca punta ngoddu o cani ca già era ammensu a strata.
A lapa
ittau ‘n goppu di stezzu e ‘n pocu s’allatiau
u cani a
visti all’uttimu e na botta s’acchiappau
sricannu
lugna nd’asfattu s’arrunghiau
fici dui
uci fotti e di unni vinni si ni tunnau
chiddu da
lapa, lariu mi taliau
ittau
sentenzi o cani e o rittu tirau
A stu
puntu iu e l’ammaleddu ni taliammu strani
su nun era
pi iddu, eru sulu e non c’era mancu ‘n cani.
Fra mia e
mia pinsai: c’avvicinu? a lu voti sa pigghia cu mia?
ma subutu
arriflittì: ma chiddu è ‘n cani
sti cosi
semmai i fannu sulu i cristiani, puru ca quacche vota
chiamalli
cristiani pi cetti pissuneddi è ‘na parola rossa
a ogni
modu, m’iammai di curaggiu e m’addunai su s’aveva ruttu l’ossa.
Iddu mi taliau cu l’occhi fissi femmu femmu e trimulanti
iu capì ca
mi ricissi sti paroli cummuventi:
au! iu cu
tia nun c’iaiu nenti, sugnu sulu ‘n poviru cani
e tuttu u
ionnu staiu ca davanti pi vuscarimi ‘n pezzu di pani,
assicutu
machini e carritteri picchì fari a vaddia e u me misteri.
U capistii?
fazzu a patti po’ me pattruni,
su mi viri
ca zuppiu, capaci mi ietta nda vadduni,
iu nun aiu
mancu i renti p’abbiari ‘n muzzicuni,
a ruminica
‘n campagna e ca ma trovi a pattiri do luni.
Pecciò
l’accarezzai tuttu, e unni la botta pigghiau,
ca u pilu
pareva comu a stuppa,
fici ‘n lamentu nicu e s’inggiccau
pì quantu
iu nun mi sinteva ‘n cuppa.
Ci rissi:
menu mali va! ti puteva finiri peggiu
tu a
prossima vota teni a cura e vacci alleggiu
ora mi
naiu a iri pa casa e taiu a lassari
tu
arripositi ca poi ti vegnu a truvari.
E accussì
u capì di l’occhi ca nun era tantu salutari
picchì nda
facci i cani nun cangianu culuri
ma iddu s’attisau
la testa comu pì d’iri: ni viremu cumpari!
Acchianai
nda bicicletta e pa me strata mi n’ieva
ca
spiranza ranni ca n’autra vota lu vireva.
Passanu li
ionna, pinsannu spissu o me novu cumpari
e
finammenti vinni l’ura di illu a truvari.
Pattì pi
li soliti strati, trazzeri e carrati
cuvvi,
scinnuti, pariggiu e acchianati.
Appena c’iarrivai,
fossi fu pì l’acchianata
ca
m’abbatteva u cori , e mi vinni sta pinsata:
spiriamu
ca lu trovu bonu e lu viru sautari
a costu ca
nun mi canusci chiù e mi voli allanzari.
U visti di
luntanu appustatu e m’alluccau
fu ‘n
coppu a susirisi di cussa e s’avvicinau
sta vota
mi ciaurau, iu m’accalai e iddu mi vasau.
Chista vi
vosi cuntari tra li tanti stori
u cani s’annacau
la cura e iu m’arricriai lu cori.
5 febbraio 2012
Corrado Floridia
" ....alivu saracinu..."
|
"...tramonto su capopassero"
|