POESIE

Le mie poesie

U cani a lapa e a bicicletta di: Corrado Floridia
 

 

Mentri ca’ bicicletta ieva furriannu
mi succiriu la storia ca vi staiu cuntannu.

M’arricugghieva de patti da frazioni di Pisanu
c’era ‘n cani accucciatu  o latu oppostu a me manu,
unu di ddi cani bastaddi , comu li chiamanu ora
quannu nun si capisci a razza e su abbiati fora.

Arruvatu ammeri a fini di n’acchianata
iddu si susiu di cussa e pattiu p’allanzata
iu subutu pinsai ci votu a testa o sceccu e mi pigghiu la calata
ndo frattempu agghicau na lapa a folli e macari astutata
ca punta ngoddu  o cani ca già era ammensu a strata.

A lapa ittau ‘n goppu di stezzu e ‘n pocu s’allatiau
u cani a visti all’uttimu e na botta s’acchiappau
sricannu lugna nd’asfattu s’arrunghiau
fici dui uci fotti e di unni vinni si ni tunnau
chiddu da lapa, lariu mi taliau
ittau sentenzi o cani e o rittu tirau

A stu puntu iu e l’ammaleddu ni taliammu strani
su nun era pi iddu, eru sulu e non c’era mancu ‘n cani.

Fra mia e mia pinsai: c’avvicinu? a lu voti sa pigghia cu mia?
ma subutu arriflittì: ma chiddu è ‘n cani
sti cosi semmai i fannu sulu i cristiani, puru ca quacche vota
chiamalli cristiani pi cetti pissuneddi è ‘na parola rossa
a ogni modu, m’iammai di curaggiu e m’addunai su s’aveva ruttu l’ossa.

Iddu mi taliau cu l’occhi fissi femmu femmu e trimulanti
iu capì ca mi ricissi sti paroli cummuventi:
au! iu cu tia nun c’iaiu nenti, sugnu sulu ‘n poviru cani
e tuttu u ionnu staiu ca davanti pi vuscarimi ‘n pezzu di pani,
assicutu machini e carritteri picchì fari a vaddia e u me misteri.

U capistii? fazzu a patti po’ me pattruni,
su mi viri ca zuppiu, capaci mi ietta nda  vadduni,
iu nun aiu mancu i renti p’abbiari ‘n muzzicuni,
a ruminica ‘n campagna e ca ma trovi a pattiri do luni.

Pecciò l’accarezzai tuttu, e unni la botta pigghiau,
ca u pilu pareva comu a stuppa,
fici ‘n lamentu nicu e s’inggiccau
pì quantu iu nun mi sinteva ‘n cuppa.

Ci rissi: menu mali va! ti puteva finiri peggiu
tu a prossima vota teni a cura e vacci alleggiu
ora mi naiu a iri pa casa e taiu a lassari
tu arripositi ca poi ti vegnu a truvari.

E accussì u capì di l’occhi ca nun era tantu salutari
picchì nda facci i cani nun cangianu culuri
ma iddu s’attisau la testa comu pì d’iri: ni viremu cumpari!

Acchianai nda bicicletta e pa me strata mi n’ieva
ca spiranza ranni ca n’autra vota lu vireva.

Passanu li ionna, pinsannu spissu o me novu cumpari
e finammenti vinni l’ura di illu a truvari.

Pattì pi li soliti strati, trazzeri e carrati
cuvvi, scinnuti, pariggiu e acchianati.

Appena c’iarrivai, fossi fu pì l’acchianata
ca m’abbatteva u cori , e mi vinni sta pinsata:
spiriamu ca lu trovu bonu e lu viru sautari
a costu ca nun mi canusci chiù e mi voli allanzari.

U visti di luntanu appustatu e m’alluccau
fu ‘n coppu a susirisi di cussa e s’avvicinau
sta vota mi ciaurau, iu m’accalai e iddu mi vasau.

Chista vi vosi cuntari tra li tanti stori
u cani s’annacau la cura e iu m’arricriai lu cori.


 

5 febbraio 2012
Corrado Floridia
 

 

 

" ....alivu saracinu..."
- olio su tela 50 x 70 -

"...tramonto su capopassero"
- olio su tela 50 x 70 -