LA VAL DI RATT

 

Ala maten-na quond ch’a sa svigiuma,

Lisondria l’è pu bela che Ruma.

Sonta Maria ‘d caste col campanen du Dom

i fon DIN – DON.

 

An via Milazzo ui stava la Giuana

ch’la fava la pitana con so mama

e, an sel purton col con,

u j’era so frade cui tniva  a mon.

 

An popi ‘n la, ui stava la Gazia

ch’la bestemmiava semper

an mez la via e, se stavi nent atent,

ut dava in pe ‘n tel cu e in couz

an ti denc.

 

Celeste, an sel canton us ripusava

dop tutt u dì  su e zu per la sità.

Con lu doi gross burson

semper al purtava,

ma cul cu j’era andrenta

ansen u la mai scuatà.

 

Na vota, j’era citt,

tonc ani fa,

am viz ch’a scuratlava

per la via, curinda  dre

an balon arciapatà;

Celeste u ma ciamà

con la so vuz basa:

“Fanciott ven chi

ch’at digh la verità”.

J’ho vist ‘n ti so ogg

tristesa ed emusion,

e dop an po’ u ma dicc,

fondmi vighi i doi burson:

“Sat se ca j’ho chi ‘ndrenta?

……tutt la me disperasion.

 

 

Lisondria, 18 Giugn 2004

Gianni Regalzi

(El fiò del Bosch e l’anvud du Smoj)