LA VAL DI RATT
Ala maten-na quond ch’a sa svigiuma,
Lisondria l’è pu bela che Ruma.
Sonta Maria ‘d caste col campanen du Dom
i fon DIN – DON.
An via Milazzo ui stava la Giuana
ch’la fava la pitana con so mama
e, an sel purton col con,
u j’era so frade cui tniva a mon.
An popi ‘n la, ui stava la Gazia
ch’la bestemmiava semper
an mez la via e, se stavi nent atent,
ut dava in pe ‘n tel cu e in couz
an ti denc.
Celeste, an sel canton us ripusava
dop tutt u dì su e zu per la sità.
Con lu doi gross burson
semper al purtava,
ma cul cu j’era andrenta
ansen u la mai scuatà.
Na vota, j’era citt,
tonc ani fa,
am viz ch’a scuratlava
per la via, curinda dre
an balon arciapatà;
Celeste u ma ciamà
con la so vuz basa:
“Fanciott ven chi
ch’at digh la verità”.
J’ho vist ‘n ti so ogg
tristesa ed emusion,
e dop an po’ u ma dicc,
fondmi vighi i doi burson:
“Sat se ca j’ho chi ‘ndrenta?
……tutt la me disperasion.
Lisondria, 18 Giugn 2004
Gianni Regalzi
(El fiò del Bosch e l’anvud du Smoj)