poesie sui Misteri di Trapani


Poesie dedicate alla Processione dei Misteri di Trapani
Nino Barone
Processione dei Misteri 1982
VENNARI SANTU


Nèscinu ê dui vari e variceddi
a spadda purtati di l’omini massari,
iddi sunnu picciotti, picciutteddi
e anziani chi tìranu a campari.

S’infilanu ntê strati, misi ‘n peri,
cu l’occhi sbalurduti, ‘i trapanisi,
si vìrinu passari li Misteri,
appuiati nta li mura tisi tisi.

Ntô menzu di sta granni cunfusioni,
china di cristiani furasteri,
passa lenta tutta ‘a prucissioni,
tammurinara e puru trummitteri.

Lu primu di davanzi è la “Spartenza”,
di ddocu ‘ncumincia la passioni;
li consuli c’’a Santa Pruvidenza,
talìanu, s’è appostu, ‘a situazioni.

Li Misteri, tutti ‘n muvimentu,
cu ciuri di staciuni su’ addubbati;
vennu annacati ogni mumentu
di li massari, seri e cuncintrati.

Tra li cunventi, chiesi e munasteri
s’allonga comu nenti la sfilata,
è chistu ‘u jornu Santu di Misteri,
chi finisci c’’a Matruzza Addulurata.

La peddi d’ognerunu dda prisenti,
s’arrizza a ogni nota di clarinu;
nun c’è na cosa megghiu a sti mumenti,
lu cori sbattulìa a pettu chinu.

E comu ogni cosa ch’è addisiata
finisci chi ti squagghia ntô ‘n muccuni,
tràsinu ‘i Misteri c’’annacata,
a unu a unu e chiùrinu ‘u purtuni.

Nn’arresta la vucca senza na parola,
n’arresta nta l’occhi l’acqua di lu chiantu;
quarcunu ‘n chiesa ancora ‘un si cunzola
e penza, ‘n testa, a l’àutru “Vennari Santu”.
Qui puoi inserire una descrizione per la tua pagina.
LI CONSULI



Li consuli su’ chini di passioni
e tennu, certu, a fari la gran fiura;
ci scurri nta li vini ‘a prucissioni,
vi n’addunati quannu veni l’ura.

Già misi prima fannu riunioni,
si parla, si pripara la “scinnuta”;
comu megghiu si spàrtinu li zoni,
si nesci poi pi fari l’accugghiuta.

Dintra ‘u cori c’è sulu la spiranza,
si spera nta na bona arrinisciuta;
lassari cuntenta tutta ‘a maistranza,
lassari 'a genti sempri cchiù alluccuta.

Taliàtili nta l’occhi a la vigilia,
nun ànnu bisognu mancu di parlari;
li consuli d’un puntu d’’a Sicilia,
sunnu, dumani, appressu a vinti vari.

Cu’ allustra, cu’ fa cunta, cu’ pripara,
cu’ conza li stinnardi e si li cura;
cu’ si ni va poi a vèstiri la vara,
cu’ parla ‘nveci cu li purtatura.

Lu Vennari, ‘a matina, c’è tinsioni,
li consuli su’ tristi, ma picchì?
È’ lu jornu chi si porta ogni emozioni,
parissi stranu, ‘nveci è d’accussì.

Ma arrestanu - sapiti - cuncintrati,
su’ tisi a la nisciuta, sunnu seri;
taliàtili nta l’occhi appassiunati,
taliàtili d’’a testa finu ê peri.

Nun pèrdinu di vista ‘a situazioni
e ‘nquatranu ‘i picciotti chi cannili,
‘ncuraggianu cu’ teni la passioni,
ripigghianu cu’ è ch’esti un pocu vili.

Sona la banna, sona nta li strati,
attaccanu ‘i massari l’annacata;
li consuli cu l’occhi sbarrachiati
ci dunanu - sapiti - na taliata.

È d’accussì pi tutta ‘a prucissioni,
la sira e poi di notti ntô tragittu;
nun cala mai sta cuncintrazioni,
pir iddi chistu è un jornu binidittu.

E nun parlamu a l' ura d’’a trasuta,
sunnu cchiù tisi di lu jornu prima;
quarcunu d’iddi è prontu p’’a battuta,
voli tuccari ora sulu ‘a cima.

Parti la banna, forza a l’aisàta,
l’urtima ciàccula, poi è la chiusura;
ci fannu ô Misteri bedda l’annacata,
sutta li asti consuli e purtatura.

Finisci d’accussì sta tradizioni,
li consuli si fannu na chianciuta;
c’è nta lu pettu tanta cummuzioni,
c’è cuntintizza pi la rinisciuta.

S’abbrazzanu, si vasanu chiancennu:
“avanti passau puru stautru annu!”
Si vota nautra paggina ô quadernu,
un pezzu di storia chi va caminannu.

Quarcunu d’iddi misu a cantunera,
pigghiatu d’un mumentu d’emozioni,
cu l’occhi ‘n funnu, cu dda granni cera,
ti penza già a la prossima edizioni.
Nino Barone
Processione dei Misteri 2007
LI MASSARI


‘N Trapani li chiamanu massari,
spuntaru centucinquant’anni fa;
sunnu chiddi chi portanu li vari
di li Misteri, cu forza e volontà.

Ora vennu chiamati purtatura,
lu tempu vola e li cosi fa canciari;
sutta l’asti la caminata è dura,
ci su’ picciotti, anziani e a menz’età.

E menumali chi c’è lu “balluncinu”
chi lu pisu lu sparti pi metà,
nun sulu è longu è puru beddu chinu
e nun c’è scantu di fari zìg e zàg.

E sonanu li trummi di li bandi,
sonanu la “Joni” o la “Vella”;
e annàcanu li vari cu li Santi,
pi vìriri a cu’ è ch’’a fa cchiù bella.

E a quarcunu na lacrima ci cari:
su’ dulura o puru cummuzioni?
Nun si sapi e nuddu ‘u po scuvari,
chistu è nàutru misteru ‘n prucissioni.

Si sapi sulu chi fannu appassiunari
a li cristiani di ‘n capu ‘i marciaperi,
chi stannu urati, fermi, a taliàri
a unu a unu tutti li Misteri.

Nun parlamu poi di la trasuta,
annàcanu cu cori e cu pacenza;
Purtroppu, ddocu è, ormai finuta,
s’’a mèritanu la giusta ricumpenza.

E dintra ‘a chiesa cu la stanchizza ‘n facci,
si pigghianu un ciuri d’’u Misteri
e dopu, chi si spàrtinu ‘i picacci,
lu purtanu, macari, a la muggheri.

La Pasqua vinni, ntê spaddi c’è duluri,
ognunu d’iddi è ‘n casa chi so’ cari;
puru si ‘n coddu ‘un c’è Maronna e Signuri,
quannu li viri sai chi su’ massari.
Qui puoi inserire una descrizione per la tua pagina.
‘U STINNARDEDDU


Ricordu ‘n chiesa quantu cunfusioni
e jò aspittava, ‘a testa avìa sturduta;
lu stinnardeddu ‘n manu e l’emozioni
pisavanu già prima d’’a nisciuta.

Avìa nov’anni cchiù nun mi lu scordu
puru si ormai c’è ‘n pocu di distanza,
strittu ntô cori tegnu stu ricordu,
ddu annu me patri fici ‘a maistranza.

Li consuli ‘i taliava sbalurdutu,
quarcunu s’abbrazzava e già chiancìa
e jò sempri fermu, seriu e mutu,
sta cosa tant’assai nun la capìa.

Ma appena niscemu e misi fora ‘i peri
nun appi mancu ‘u tempu di pinzari,
fui agghiuttutu jò di li Misteri,
di tannu - sapiti - ‘un potti cchiù mancari.

Lu vistiteddu novu d’occasioni
me patri l’accattau e fici fiura;
e d’accussì niscivi ‘n prucissioni
vintiquattranni fa, ma parsi antura.

Mi dissiru st’attentu , nun taliari
e stava tisu tisu a ogni puntu,
s’’un ci cridìti, v’’u lassu ‘mmagginari,
mancu a me matri jò ci dava cuntu.

Quantu tempu, quantu sensazioni,
quantu amici fàusi e sinceri;
ma sempri cchiù criscìa sta passioni
e mi purtava ogni annu ntê Misteri.

Quantu sciarri, quantu discussioni,
aju vistu amici addivintari serpi;
ma canuscivi cristianazzi boni,
‘u zu Petru, ‘u zu Micheli, ‘u zu Peppi.

Ricordu, dd’annu, trasivi ‘u stinnardeddu
e pi tant’anni ‘un ’u lassavi cchiui;
mi vitti nicu, mi vitti picciutteddu,
accuminciannu di l’ottantadui.
Metallurgici
Processione dei Misteri 2005
MAISTRANZI A LU SCURARI



Si parlava tempu fa di maistranza
e vogghiu dari ora st’opinioni,
primettu, sugnu jò p’’a fratillanza,
mi piàcinu ‘i Misteri e ‘i tradizioni.
E ‘n argumentu chi avi ‘a so ‘mpurtanza
e servi pi capiri ‘a situazioni,
quarcunu, ‘nveci, vistutu d’arruganza,
mi pari sta facennu cunfusioni.

Nun è facili accittari ‘i canciamenti,
lu tempu passa e nun si po firmari;
càncianu paisi, nazioni, cuntinenti,
càncianu li testi e li modi di pinzari.
Parlannu di Misteri, cara genti,
st’effettu c’è, nun si po ammucciari;
cànciamu allura statuti e tistamenti,
li maistranzi su’ junti a lu scurari.

Vogghiu capiri ora stu cuncettu:
“s’’a maistranza trasi pi dirittu,
l’appassiunatu c’è, dunni lu mettu,
certi Misteri si lu tennu strittu.
Passamunilla ‘a manu nta lu pettu,
circamu di canciari soccu è scrittu;
sia ch’è dutturi, ‘ncigneri o architettu,
l’appassiunatu è sempri binidittu”.
Qui puoi inserire una descrizione per la tua pagina.
‘U CIAURU D’’A CIRA



Nta li Misteri trasivi a taliari
stamatina versu ‘i deci e tanticchia,
nun c’era nuddu, sintivi parlari,
mi trasìu na vuci nt’aricchia.

“Forza picciotti!” - Sintivi vuciari -
“Mittemuni sutta, ‘a ciaccula sona!
Ognunu ô so postu pronti a jisari
Signuri, Maronni e Re ntâ poltrona!”

Si grapi ‘u purtuni, ‘a genti ch’è fora
misa alluccuta ch’aspetta i Misteri,
l’occhi su’ lustri, ci ammanca ‘a palora,
cca l’emozioni ‘un si po cuntinèri.

Sentu sunari la banna stavota,
li noti m’arrivanu dritti ntô cori;
nesci ‘a “Spartenza” e comu ogni vota
tutti d’appressu l’àutri tisori.

Sentu nta l’aria ‘u ciauru d’’a cira
e chiddu di ciuri di ‘n capu li vari,
nun è cosa mia ma cu’ è chi respira,
chistu chi dicu lu po cunfirmari.

Allura a stu puntu sentu na vuci
chi dici: “scusassi ma a chiùriri ‘a chiesa!”
Mi susu rirennu, mi fazzu la cruci,
ringraziu lu cori e la menti mia lesa.
Qui puoi inserire una descrizione per la tua pagina.
A TU PI TU C’’A MUSA DI MISTERI



La musa d’’i Misteri
vigliacca e priputenti,
si prisintau avanteri
dicennumi: fitenti!

Ninuzzu scunchiurutu
mi manni a ddu paisi?
Pi mia si canusciutu
di tutti ‘i trapanisi.

Vattinni, nesci fora
nun stari ‘n menzu ‘i peri,
chiurivi p’accamora
cu tia e cu li Misteri.

Ni sugnu disprizzatu,
la genti ‘un mi capisci,
davanzi m’â eloggiatu,
darrè poi mi tradisci.

Jò campu di palori,
di frasi, di quartini,
li scrivu cu lu cori,
mi scurrinu ntê vini.

Ma ora vi dicu: basta!
Nun vogghiu cchiù parlari
di genti sutta a l’asta,
di “consuli” e “massari”.

Mi tegnu sta passioni,
la tegnu stritta, ‘n chiusa,
mi fazzu ‘a prucissioni
nun vèniri, tu, musa!

Ninuzzu meu chi dici,
statti cu l’arma cueta,
ringrazia cu’ ti fici
la stoffa di pueta.

Nun viri nta lu munnu
li cosi vannu storti,
c’è cu’ tuccau lu funnu
cu guerri e quantu morti.

C’è cu’ la fami pati
e mancu po ciatari,
c’è genti dispirati
chi vonnu travagghiari.

La puisìa ci voli,
è un filu di spiranza;
è fatta di paroli,
cu gustu e cu crianza.

Nun sentiri Ninuzzu
li genti lamintari;
tu si surgenti, un puzzu,
tu ài di verseggiari.

Lu viri, chi ài caputu?
Ci l’aju la musa mia,
mi veni ogni minutu
di nàutra puisìa.

Mi cunta d’’u passatu,
di stiddi e prati ‘n ciuri;
c’’u cori sbarrachiatu
mi cunta di l’amuri.

Sta musa veni spissu
e sta jurnati ‘nteri;
nun ci avi chiovu fissu,
nun parla di Misteri.

Ma chi ti criri Ninu,
la musa chi tu dici,
t’’a manna lu divinu
e niàutri semu amici.

Jò puru di dda vegnu
e cridimi ch’è veru,
avemu un granni regnu,
taliàmu ‘u munnu ‘nteru.

E poi scinnemu ddocu,
nta chiddi comu a tia;
e v’addumamu un focu,
pascemu ‘a puisìa.

Pir ora, a stu mumentu,
Ninuzzu nun ci viri,
ti leggiu ‘u sintimentu,
tu nun mi voi tradiri.

È’ veru chistu ‘u sacciu
chi sugnu esageratu,
ma ‘un vogghiu dari ‘mpacciu,
allura staju di latu.

Pigghiai sta decisioni,
nun vogghiu diclamari
cchiù nudda prucissioni,
né Santi ‘n capu ‘i vari.

Lu dicu pi parlari
a dotti e analfabeta,
putiti giudicari
la parti d’’u pueta.

Ma a l’omu di Misteri
cu la passioni ‘n pettu,
s’aviti li maneri,
truvati lu difettu.

Picchì è passioni vera,
di dintra mia la sentu;
è comu na pantera…
comunqui v’accuntentu!

Hobby
Testo di esempio
Preferenza
Descrizione Hobby
testo di esempio
*********
Descrizione Hobby
testo di esempio
*********
Descrizione Hobby
testo di esempio
*********
Descrizione Hobby
testo di esempio
*********
   
Qui puoi inserire un testo di fondo pagina