A PARTITA
Nuju sapìa comu jìa a finiri se a jurti
‘nte falacchi o cu ‘nu trentulu i mani quandu a
palla trasìa chjianu i piduli stavanu ccitti e ammucciati.I
cchjiu’ furbi ndrupavanu l’arma e jinestri.
( la notte l’incubo, una barba a ssa via fora, i mani
a miscitari cimentu zali,jestimi, senza movimento).
Eranu jorna pocu pricantusi: ‘ncunu pe’ dispettu si chjiudìa
‘nte primi carfunii d’a carni ( e fora tutt’a mmerda pe
menz’ura!).
Cu penzava ,nu domani, i pilazzi chi misuranu
u rixatu i penzeri spiccicati o
cori com’a limaia d’alluminiu a’ peji.
[ LA PARTITA- Nessuno poteva prevedere
/ come sarebbe finita / se lottando nel pantano
/ o con le mani tremanti / quando la palla entrava lentamente
/ le ci- vette stavano zitte / e nascoste. I piu’ furbi
/ legavano l’anima alle ginestre.//(la notte l’incubo,una
barba / su al Nord, le mani a mescolare cemento
/ urla, bes- temmie,senza movimento. // Erano giorni poco
affascinanti: / qualcuno si chiu- deva / nei primi calori
della carne /( e fuori tutta la merda per mezz’ora! ).//Chi
avrebbe immaginato,un domani / i palazzi che misurano
il respiro / i pensieri appiccicati
al cuore / come la limaia dell’alluminio alla pelle.]
|